33

Pe vremea aceea aveai voie să pleci din ţară din doi în doi ani, Ina şi mama au putut profita de fiecare ocazie, fratele tatei s-a dus şi el, numai tata nu pleca. Într-o zi s-a hotărît că, gata! Am mers cu el la paşapoarte să-i completez formularele, nesfîrşit de lungi, de idioate şi care, în plus, trebuiau să fie scrise în trei exemplare. Un funcţionar a cărui principală sarcină era să descurajeze pe cine se lăsa descurajat ne-a spus că este interzis să completezi formularele pentru altul.

În locul în care ne aflam strategiile tatei n-aveau cum să funcţioneze, doar nu era să vină cu brînza la el, aşa că a trebuit să intervin eu şi să-i spun securistului, tovarăşe, n-avem ce face, e analfabet. Tata s-a simţit mizerabil dar n-a scos o vorbă iar insul a acceptat, aşa că peste două luni tata a fost în tren. După patruzeci şi cinci de ani revenea acasă. Cînd l-am condus la gară se purta ca un copil.