Gînduri despre cuplu
apărut în Dilema nr. 76, 24 iunie 1994
Cine reduce problema cuplului la cuvîntul „împreună“ riscă să nu mai știe ce înseamnă „împreună“. Dar „împreună“ nu mai poate fi altceva decît antonimul lui „singur“. Singurătatea în cuplu este văzută ca un eșec. În categoria lui „împreună“, cuplul reprezintă structura cea mai simplă. Un fel de moleculă.
Rația de graffiti
apărut în Dilema nr. 184, 19 iulie 1996
Vo-taţi soa-re-le... Ce înseamnă asta, mamă? Lasă prostiile, mai bine citeşte frumos acolo, tu-tun-ge-rie...
A trecut mult timp pînă am înţeles sensul cuvintelor pe care le silabiseam în copilărie şi, mai mult timp, pînă cînd m-am lămurit de ce „votaţi soarele“ fusese un text atît de durabil, singurul care supravieţuise după alegerile din ‘46. Această amintire a fost, cred, sîmburele gustului meu pentru scrierile neconvenţionale.
Învățăturile mele către fiul meu
apărut în Dilema, nr. 244, 26 septembrie 1997
Băiete, ori de cîte ori te întreabă cineva cum sînt românii, să-i răspunzi că sînt la fel ca toți oamenii. Nici mai buni, nici mai răi. Nu te lăsa antrenat în clișee de felul: românul e tolerant, bun, ospitalier, creștin ortodox, muncitor și curajos. Dar nici nu te alătura celor care iau în derîdere faptul că românul ar fi tolerant, bun, ospitalier, creștin ortodox și așa mai departe. Nu-i nimic de rîs! Rîzînd, cineva ar putea crede că afirmi în mod indirect că ar fi contrariul: intolerant, rău, neprimitor, liber-cugetător, leneș și laș. Ceea ce este cu mult mai fals. Românul este în toate felurile și va fi în și mai multe feluri în funcție de istoria care-i stă în față.
Hai acasă!
apărut în suplimentul Vineri (Dilema), nr. 3, ianuarie 1998
Cuvîntul acasă înseamnă ceea ce decidem noi să însemne. Unii dau vocabulei o importanţă enormă. Mă număr printre ei. Pentru alţii, acasă constituie, pur şi simplu, o adresă. Aceştia au vocaţia să se simtă acasă oriunde. Bebeluşii, care au mai multă minte decît sîntem noi dispuşi să credem, nu fac deosebire între mamă şi acasă. Atunci cînd între mamă şi acasă se interpune o distanţă, copilul plînge. Viteza cu care reacţionează eul-bebeluş depinde de locul unde este situat. Dacă se află cu acasă şi mama e plecată, plînge imediat. Dacă este cu mama undeva, stă cît stă, rabdă cît rabdă şi apoi urlă cunoscutul hai acasă, mama!
Decalogul timpului liber
apărut în Dilema 287, 31 iulie 1998
În limba franceză, de unde românii au preluat cuvîntul, vacanţă este derivat din vacant al cărui etimon latin este vacans, -antis, participiul prezent al verbului vacare care înseamnă „a fi vid“, „a fi gol“.
Ce ne-am mai rîs!
apărut în Dilema nr. 319, 19 martie 1999
În copilăria mică, pe vremea lui Stalin, am rîs cu Tomazian, „Salutare, taică, și noroc! Nevastă-mea Florica…“. Pe urmă a intrat pe fir Stroe, sau o fi fost dinainte, dar eu așa l-am perceput, cu al său „Alo! Aici e Stroe, / Vă roagă să-i dați voie, / Puțin să vă înveselească / Și să glumească. / Iar cu voi.“ În casă, ra-dioul mergea tot timpul și eu rîdeam de mă uscam. Ai mei rîdeau mai puțin și clătinau capul spre stînga și spre dreapta de dorul lui Tănase. Ciupisem din zbor un fragment din repertoriul lui Tănase și învățasem de față cu cine puteam să-l spun, „Dela Nistru pîn’ la Don, / Davai ceas, davai palton, / Davai bani, davai moșie, / Harașo tovărășie!“.
Încercăm să aducem prezentul într-un muzeu consacrat trecutului
apărut în Observatorul cultural, 20 martie 2001
De obicei prezint acest muzeu ca pe un miracol românesc. E miraculos ca o instituție, e adevărat centenară, dar renăscută în 1990, să primească în numai șase ani cel mai important premiu pe care îl poate primi un muzeu în Europa. Îmi place să repet că românii sînt capabili de multe miracole, dar că nu sînt capabili să le recunoască după ce le-au înfăptuit și, mai ales, să le acorde importanța pe care o merită. Am luptat cu 64 de muzee foarte puternice și foarte bogate, pe lînga care noi eram niște amărîți care lucram cu niste scînduri, cu niste becuri pe care le primise Horia Bernea ca donație de la un prieten. Totul a fost făcut absolut cu mîinile goale, cu disperarea în suflet și cu dorința de victorie.