14

Revin în anii patruzeci după moartea lui bunicu. Pavel le vizita des, le ajuta, se purta ca un logodnic bun dar lunile treceau şi nu vorbea de nuntă nimic. Într-o zi, mama ia taurul de coarne şi îi zice, Pavele, m-ai făcut de rîs, o să ne despărţim dar să ştii că toată viaţa am să te cicălesc. Nu ştiu ce presupunea mama că înseamnă cuvîntul dar tata a dedus că o să-i facă farmece, grecoaicele fiind renumite pentru magia lor. S-a speriat şi a zis, hai, ne căsătorim. Aş putea să spun că mariajul lor a fost rezultatul unui accident de comunicare lingvistică. Dacă cei doi ştiau mai bine româneşte poate că nu s-ar fi luat niciodată iar eu şi cu Ina nu ne-am fi născut. Pentru că şi aici e o chestie, cînd aud pe cîte unii zicînd că părinţii nu i-au întrebat cînd i-au făcut, simt că mi se taie sîngele. Aştia vorbesc ca şi cînd viaţa pe care le-au dat-o părinţii n-ar fi cel mai însemnat dar pe care l-au primit.

Şi a început familia să se organizeze pentru nuntă. Unchii mamei au preluat greul şi mai ales Trasibul care era mai înlesnit. Mi se pare că a trimis ceva bani şi fratele Nicolae care ajunsese scriitor la Atena şi a sfîrşit prin a fi academician. De la el a aflat mama că în Santorini strămoşii lor aveau în proprietate o cetate. S-a implicat cît a putut şi sora lor, Maria care nu se scălda în bani, cea despre care a fost vorba cînd am povestit despre făcutul bagajelor, cea cu rama, cu icoana şi cu sîngele de pe batistă. Era mititică, avea ochi vioi de şoricel, din trei vorbe, patru erau un proverb sau o poveste şi numai cînd dormea tăcea. Obişnuia să spună că omul îşi hotărăşte soarta în funcţie de ce îşi doreşte. Cînd era tînără avea cică două prietene care visau să aibă blănuri, case frumoase şi bijuterii. Ea îşi dorea să joace table. Aşa încît cele două s-au căsătorit cu nişte armatori bogaţi şi au avut tot ce şi-au dorit iar ea a luat un ins care ţinea o cafenea şi a spălat ceşti de cafea toată viaţa dar a jucat şi table pe săturate.

M-am grăbit să ajung la nunta mamei şi am omis să-l căsătoresc pe bunicul de-a doua oară, căsătorie care a avut, aşa cum se va vedea, un rol important. Asupra felului în care s-au luat mama cu tata pînă la urmă o să revin. N-am nici un motiv să mă grăbesc.