Unele din cărți sunt asociate ideii: bine am făcut că am făcut-o, era datoria mea, bine că mi-am îndeplinit datoria. Asta e valabil cu Piața Universității, cu Ne-a luat valul, cu Dosar sentimental și cu Haide, bre!. Toate astea sunt niște acte mărturisitoare. Am fost acolo, am văzut, am obligația să depun mărturie. Mărturia înseamnă să spun o poveste și să-mi exprim adeziunea la poveste. Și acuma mă silesc din răsputeri să-mi dea Dumnezeu putere să fac o carte pentru mama, că dacă i-am făcut lui tata, trebuie să-i fac și lui mama. Despre grecii de la Brăila și de peste tot.