41

Acum, cînd tu te mai aştepţi la ceva, nu mai urmează nimic. S-au căsătorit şi gata! Ce fel de carte a fost asta, ai să mă întrebi? Şi eu am să-ţi răspund, una mică. Am încercat să restitui demnitatea amintirilor mărunte şi să arăt că, din cîte ţine minte omul, poţi să faci diferite selecţii. Totul e să ştii ce vrei. Atunci cînd am scris din dragoste pentru tata, cu sau fără voia mea, a ieşit o carte scut, o carte despre neamul aromân şi istoria lui eroică. Cu riscul de-a face un joc de cuvinte ieftin, cartea pentru mama este un scutecel, istorioare cu şi despre ea, neamurile noastre din Grecia, viaţa lor de la Brăila, copilăria mea tulburată de o identitate ambiguă... Să vii în România, să te duci în Grecia şi pe urmă să te întorci... Să ţii cu tot dinadinsul să fii româncă cînd, de fapt, nu eşti... Această carte are o miză deşi, oricum aş suci-o, cred că i s-ar fi potrivit să fie publicată împreună cu Haide, bre! Ina zice că nu dar n-are dreptate, sînt feţele monedei care sînt chiar eu. Cum, necum, le-am scris pe amîndouă, mi-am făcut damblaua, şi acum, cu „ scutul” în mîna stîngă şi cu dreapta înfăşurată în „scutec”, simt cum adun puteri din Pind, Chefalonia, Santorini, Mitilini, Brăila, Galaţi... E nevoie de multă forţă ca să nu te pierzi aici, la Bucureşti, e nevoie de multă forţă.

21 ianuarie 2002