20

Cînd mama a terminat liceul şi Bebeca a crescut, au început să se bucure de puţină, aş spune foarte puţină, libertate. Bebeca, cu un balamuc asupra căruia nu insist şi-a cumpărat patine şi iarna mergeau la patinuar. Din cauza genunchiului mama se uita şi îngheţa. Pe urmă, au început să frecventeze pe fetele Lecaţa şi Ambati. Rar, mergeau la cîte o aniversare. „Baza” rămîneau vizitele pe care le făceau cu familia, de sărbători, la prieteni. Aş zice că era mare plictiseală dar multă lume trăia aşa. La începutul războiului, bunicul a cumpărat un radio ca să asculte ştirile de la Londra. Bebeca îşi dorea un patefon dar l-a avut după ce s-a măritat.

În vremea cînd bunicul nu murise încă şi Pavel nu apăruse, o ţigancă care umbla cu ghicitul bate la poarta familiei Patrichios. Cere de pomană şi se oferă să le ghicească. Mary avea oroare de chestiile astea iar Eleni nu mai aştepta nimic. Bunica aduce o cană de lapte pentru copil şi zice femeii, lasă prostiile. Tiganca insistă însă şi deschide cărţile pentru bunica. Le strînge imediat şi îi zice, ţie nu-ţi spun nimic că e de rău şi eu nu ghicesc de rău. Cînd a deschis cărţile pentru Bebeca i-a spus aşa, măi fată, tu iubeşti un băiat, dacă te iei cu el o să-ţi fie bine, dacă nu-l iei, ai să ai trei cununii şi o să-ţi fie de multe ori greu. De trei ori a zis ţiganca Bebecăi că o să se mărite şi de trei ori s-a măritat. În fine, deschide şi pentru Angela şi îi spune, o să vină un bărbat al cărui nume începe cu litera P, stă într-un oraş cu B şi te măriţi cu el în cîteva luni. Are numai mamă, mamă-sa o să te iubească dar el, tot timpul, va fi pe drum. O să trăiţi bine împreună şi o să faci două fete. După ce m-a născut pe mine, timp de doisprezece ani, mama obişnuia să zică, la numărul fetelor s-a înşelat ţiganca. Dar, după doisprezece ani, s-a născut Ina, semn că ţiganca ştia, ce ştia.

S-au căsătorit şi au plecat în Basarabia unde tata făcea afaceri. Mama era pentru prima oară departe de casă, alături de făptura stihinică pe care şi-o luase de bărbat. În Basarabia ea a văzut pentru prima oară o turmă de oi, purici, smîntînă groasă s-o tai cu cuţitul, livezi unde plăteai o sumă infimă la intrare, taxa de burtă, şi mîncai pînă ţi se facea rău. S-a împrietenit cu o preoteasă năpăstuită de un soţ beţiv şi zgîrcit şi, mai ales, a învaţat să fie singură, pentru că tata avea mereu ceva, undeva de făcut.

După cîteva luni bune de stat în Basarabia, vin la Bucureşti unde locuiesc la început la un prieten al tatei. Cu prietenul ăsta povestea a fost aşa, în tinereţe avusese o boală uşoară de plămîni drept pentru care tata zicea mereu, Cociu moare, să vezi ce slab e, a fost şi tebecist. Şi au murit fraţii lui tata, unul cîte unul, apoi tata şi Cociu a mai trăit vreo douăzeci de ani. Aşadar, locuiesc cîteva luni cu Cociu şi Tincuţa şi pe urmă mama zice, trebuie să avem şi noi casa noastră, aşa că au închiriat două camere cu baie şi chicinetă peste drum, pe o stradă care şi-a schimbat numele dar care pe atunci se numea strada Cortului. Mama s-a făcut funcţionară la stat pînă au început bombardamentele cînd au plecat în refugiu. N-au stat decît cîteva luni şi s-au întors. Peste doi ani m-am născut eu.