6

Mulţi consideră că nici nu merită să te ocupi de explorarea familiei tale dacă nu faci parte dintr-un neam cu trecut glorios, dacă numele din arborele tău genealogic nu pot fi asociate unor străzi, statui sau intersecţii. Adică, socotesc ei, ce rost are să- ţi pierzi vremea cu chestii din astea dacă te cheamă Popescu. Doamne, cît greşesc! Există Popeşti şi Popeşti. Adineauri vorbeam cu o femeie, aromâncă după tată şi nemţoaică, italiancă şi româncă după mamă. Ia să pui toate astea pe hîrtie şi să vezi ce ghiveci. Şi apoi, nu-mi dau seama, dacă ai copil, cum de nu-ţi vine să-i pregăteşti o conservă cu memorie de familie, cînd ajunge la vîrsta înţelegerii să-i dai arborele genealogic şi să-i zici, uite, mă, cine eşti! Eu, de pildă, scriu această carte pentru nepoata mea Ana care nu are răbdare să ne asculte acum dar o să treacă timpul şi, cînd copiii ei o vor întreba, noi cine sîntem, să aibă de unde le citi. Mi-e milă de omul care trăieşte numai în prezent. Închipuie-ţi cum ar fi dacă ai privi cu ochii numai înainte, cum ar fi să se întîmple ceva şi să nu mai poţi să tragi cu coada ochiului, să arunci o privire peste umăr sau de jur împrejur?!

De altfel, merită să explorezi istoriile din orice familie pentru că există mulţi oameni deosebiţi şi între cei care nu se remarcă în mod vizibil sau durabil. Aşa a fost bunicul Spiru. Frumos în primul rînd. Te uiţi la poze şi nu îţi vine să crezi că ochii lui verzi puteau fi aşa de verzi, pielea atît de albă, părul atît de negru şi aşa mai departe. Dacă reuşeşti să-ţi închipui un marinar care n-a băut niciodată, acela a fost el! Nu înjura, nu pescuia în ape tulburi, micile găinării pe care le practicau căpitanii de vapor, furtişaguri, contrabandă, îi întorceau stomacul pe dos. Mama nu l-a văzut nici rîzînd, nici glumind. Într-o poză unde se află între fraţii lui surîde. Mă gîndesc că surîsul îşi pierde preţul sub ochii noştri. Astăzi Gioconda şi-ar arăta toţi dinţii şi ar spune, uauuu.

Ţin pe masă ultimele două brevete de marinar ale lui Spiru. Cel din 1936 este bilingv, eliberat de Consulatul Regatului Greciei din Brăila. Citeşti acolo în greceşte şi franţuzeşte că bunicul are dreptul să fie căpitan clasa întîia. Hîrtia se pliază frumos şi intră în nişte coperţi negre. Seamănă cu un carnet. Al doilea brevet, din 1938, arată ca o diplomă. Sus scrie, Ministerul Aerului şi Marinei. Direcţia Marinei Comerciale. În franceză şi română de data aceasta, se spune că Patrichios Spiridon poate fi căpitan fluvial comercial. Pe dosul brevetului, fotografia bunicului, date de stare civilă din care aflu că s-a născut pe 8 martie 1880, adică în aceeaşi zi cu fiica lui Angela, mama mea, din tată Dimitrie şi mamă Anghelina. Există şi un jurămînt care începe cu jur în numele lui Dumnezeu şi mă leg pe onoare şi conştiinţă şi se termină cu jur credinţă M.S.Regelui şi Dinastiei Sale, aşa să-mi ajute Dumnezeu! Mă întreb cînd se vor fi pierdut brevetele pe care le-a avut înainte? Bietul bunic, a venit din insula Chefalonia ca să moară la Brăila. Şi cîţi ca el... Cred că trebuie spus că la Brăila grecii veneau de peste tot. Unii veneau ca să aibă de unde să plece dar alţii, foarte mulţi, se lipeau de loc. Domnule, şi a fost un vînzol şi un du-te, vino pînă prin anii cincizeci, cînd groaza de comunism i-a trimis pe greci acasă, la patrida.